سگ باسکرویل

Domnul

Mr.

Sherlock Holmes,

Sherlock Holmes,

care de obicei se scula foarte târziu dimineața,

who was usually very late in the mornings,

în afară de acele ocazii deloc rare în care stătea treaz toată noaptea,

save upon those not infrequent occasions when he was up all night,

ședea la masa de micul dejun.

was seated at the breakfast table.

Eu stăteam pe covorașul din fața căminului și am ridicat bastonul pe care vizitatorul nostru îl uitase cu o seară înainte.

I stood upon the hearth-rug and picked up the stick which our visitor had left behind him the night before.

Era un baston frumos,

It was a fine,

dintr-o bucată groasă de lemn,

thick piece of wood,

cu măciulie bombată,

bulbous-headed,

din soiul celor cunoscute sub numele de

of the sort which is known as a

„avocat de Penang”.

“Penang lawyer.”

Chiar sub măciulie se afla o bandă lată de argint, de aproape un țol.

Just under the head was a broad silver band nearly an inch across.

„Lui James Mortimer,

“To James Mortimer,

M.R.C.S.,

M.R.C.S.,

din partea prietenilor săi de la C.C.H.”,

from his friends of the C.C.H.,”

era gravat pe ea,

was engraved upon it,

cu data

with the date

„1884”.

“1884.”

Era exact genul de baston pe care îl purta medicul de familie de modă veche – demn,

It was just such a stick as the old-fashioned family practitioner used to carry—dignified,

solid

solid,

și liniștitor.

and reassuring.

„Ei bine,

“Well,

Watson,

Watson,

ce deduci de aici?”

what do you make of it?”