Nietzsche atacă aici certitudinile filosofilor, care pretind că caută adevărul fără părtinire. Se întreabă de unde vin ideile noastre despre bine și rău și deosebește o morală a stăpânilor, care celebrează forța și mândria, de o morală a sclavilor, care face din umilință și milă virtuți.
O carte provocatoare, care te îndeamnă să te întrebi de ce crezi ceea ce crezi. Îi datorăm o frază celebră: „când privești îndelung în abis, și abisul privește în tine”.
Scrisă în fragmente, adesea foarte scurte, se citește câte un aforism pe rând, în ritmul tău, în limba pe care o înveți.
