Stefan Zweig povestește Viena tinereții sale, pe care o numește lumea siguranței: un oraș care credea în progres și se pasiona mai mult de teatru decât de politică. Apoi vin descoperirea literaturii, călătoriile la Paris, la Londra sau în India și întâlnirile cu Rilke, Rodin sau Verhaeren.
Zweig a scris aceste amintiri în exil, cu puțin timp înainte de moarte: un portret plin de nostalgie al unei Europe pe care o străbăteai fără pașaport și care avea să dispară.
Povestită la persoana întâi, ca o confesiune, cartea se citește cu plăcere în limba pe care o înveți.
