Romancier francez, șef de școală al naturalismului și autor al ciclului Rougon-Macquart, care l-a apărat pe Dreyfus prin „Acuz”. A scris „Nana”, „Germinal” și „Paradisul femeilor”, citite pentru tabloul societății din Al Doilea Imperiu.
Émile Zola s-a născut la Paris în 1840 și a crescut la Aix-en-Provence, unde s-a împrietenit cu Paul Cézanne. Tatăl său, inginer de origine italiană, a murit când Émile avea șapte ani. După ce a căzut de două ori la bacalaureat, a lucrat la editura Hachette, apoi a devenit jurnalist și critic de artă, apărându-l pe Manet. „Thérèse Raquin” (1867) i-a făcut numele cunoscut.
Conducător al mișcării naturaliste, a lucrat douăzeci și cinci de ani la ciclul Rougon-Macquart, douăzeci de romane care urmăresc o familie în timpul celui de-al Doilea Imperiu. Printre ele se numără „Cârciuma” (1877), care i-a adus averea, „Nana” (1880), „Paradisul femeilor” (1883), „Germinal” (1885), despre o grevă a minerilor, și „Bestia umană” (1890).
În 1898 a publicat „Acuz” în ziarul L'Aurore, în apărarea căpitanului Dreyfus, condamnat pe nedrept. Urmărit în justiție pentru calomnie, a petrecut un an în exil în Anglia. A murit la Paris în 1902, otrăvit de fumul unui horn înfundat, și a fost mutat la Panthéon în 1908.