După optsprezece ani de închisoare la Bastilia, doctorul Manette este eliberat și își regăsește fiica, Lucie, care îl credea mort. La Londra, Lucie întâlnește doi bărbați care seamănă ciudat de mult: Charles Darnay, un aristocrat francez care a renunțat la numele său, și Sydney Carton, un avocat strălucit, dar dezamăgit de viață. Curând izbucnește Revoluția și îi poartă pe toți la Paris.
Prima lui frază, „Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri”, este una dintre cele mai celebre din literatură, iar finalul îi tulbură și azi pe cititori.
Plin de suspans și de lovituri de teatru, romanul se citește cu pasiune în limba pe care o înveți.
