La munții nebuniei

Un grup de exploratori științifici pleacă în Antarctica și descoperă vestigii străvechi îngropate sub gheață. Pe măsură ce avansează, își dau seama că aceste structuri aparțin unei civilizații uitate, mult mai vechi decât umanitatea. Expediția alunecă atunci într-o stare de neliniște în fața unor forțe de neînțeles. Naratorul, martor al evenimentelor, încearcă să reconstituie adevărul, avertizând totodată asupra explorărilor viitoare. Această povestire instalează o atmosferă apăsătoare și misterioasă, explorând frica de necunoscut și limitele cunoașterii umane. Autorul creează o oroare progresivă, întemeiată pe descoperire și sugestie.