Douăzeci și patru de ore din viața unei femei

Într-o pensiune de pe Riviera, fuga doamnei Henriette, plecată cu un tânăr francez cunoscut în ajun, dezbină masa obișnuiților. Naratorul, singurul care o apără pe această femeie, primește curând destăinuirea doamnei C., o englezoaică de șaizeci și șapte de ani care păstrează de douăzeci de ani amintirea unei singure zile. Văduvă și fără ocupație, ea privea într-o seară la cazinoul din Monte-Carlo nu chipurile jucătorilor, ci mâinile lor. Mâinile unui bărbat foarte tânăr o rețin, iar ea hotărăște să intervină. Povestirea explorează pasiunea neașteptată, hazardul și partea dintr-o existență care încape în douăzeci și patru de ore.