Proaspăt doctor, Perdican se întoarce la castelul tatălui său, care vrea să-l însoare cu verișoara lui, Camille, abia ieșită de la mănăstire. Camille îl respinge. Ca s-o necăjească, Perdican se preface că o curtează pe Rosette, o tânără țărăncuță, iar jocul de orgoliu dintre cei doi veri devine tot mai periculos.
Între râs și lacrimi, această piesă a lui Musset cuprinde una dintre cele mai frumoase tirade despre dragoste, iar titlul ei a intrat ca expresie în limba franceză: cu dragostea nu se glumește.
Scrisă în dialoguri vii și scurte, se citește dintr-o suflare în limba pe care o înveți.
